rime de-ngînat la masă

încenușată-i urbea, zăpezile-s amare,
răspunsurile toate s-au devalorizat…
iubito, desfă-ți cracii-n cernitul nostru pat
unde trăim de-a valma în candida-ți savoare.

ca într-o savarină să mă scufund latent
și-a tale buze umed să mă cuprindă strîns
să uit de retribuție, de iarnă și de plîns
în urbea-ncenușată și cu-n primar potent.

mi-s clipe numărate de cei ce mă plătesc
le place doar pomada unui limbaj grotesc
în care să se-nfigă ca într-o crăpătură
a minții lor acută în crusta de prescură
iar fumul vitreg gros al doagelor de soi
să ne aducă-n minte al vinului șuvoi

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s