despre însumi (71)

numește
i-am spus rotindu-mă în jurul ei cu lentoarea unei zile de pușcărie.

ea
m-a privit pe sub pleoapele dotate cu gene prea lungi prin irisul de un verde umbrit și mi-a unduit un zîmbet gata umed

bineaivenit

atunci m-am oprit întinzîndu-mă după țițele ei care-mi făceau din sfîrcuri semne neîndoioase de chemare

eram cu totul altul decît mă știți
un tăcut
cu buzunarul plin de mere pădurețe ciordite dimineața în parc
cu cîrlionți și bluză neasortată
dangarezi
și ochii mai mari decît pofta

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s