poemele orașului tîrziu (101)

primăvara (aceea din 12 aprilie 2015) se vedea că e țîțoasă cu buzele pline și roșii de-ți tăia răsuflarea și oricît de greu te-ai fi mișcat te mînca spinarea să zbori din floare-n floare din acelea ce treceau pe sub balconul unde nucul îți spărsese geamul și intrase înăuntru explodînd în frunze largi cît să-ți acopere vuietul liniștii din apartament

te-ai îmbrăcat frumos în hainele de sărbătoare care plezneau pe alocuri carnea mirosind a vernil scrîșnind din dinți și te luai la plimbare dînd din cap sobru atent la urări adevărat a-nviat spuneai cu un zîmbet aninat de fața-ți cu care-ai fi spus și dumnezeu să-l ierte dar nu era cazul

e fi-su-ți spuneai în gînd să nu uiți

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s