despre iubire (35)

spre vară cu pînzele corabiei de la vînt bulbucate precum bucile tale ușor umede după partida de amor de la unsprezece și jumătate-nspre prînz
spre vară îți spun mai șoptit aplecîndu-mă
și-ți desfaci încet cracii zimbindu-mi cu toate buzele precum un bran jucîndu-se cu cravata
mă-ngîni apoi cu fața ascunsă-n albu-nfoiat al pernei imense din stratul de soare
spre vara bibicule
pe cînd eu îmbrac cămașa lungă din pînză de americă pentru a merge-n bucătaria cu ferestrele cele mari larg deschise (ca să treacă toate drumurile pe la noi)
în care voi alchimia (nu rîde)
salatele crețe
ceapa zveltă
mărarul întunecat
usturoiul otrăvitor al cartierului
veselul pătrunjel
prea obezele roșii
castraveții imenși de iubit pe-ndelete
uleiul gros dar nu alb
lămîile certărețe

azi voi frige o pulpă de miel
și voi întinde clătite alintate-n dulcețuri de căpșuni

tu

vei răsări
goală
peste-un

mileniu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s