poemele orașului tărziu (103)

orașul e cald și acru
o vomă ce-ți umflă obrajii și pe care n-ai vrea s-o lași să erupă-n autobuzul ce-noată încet în traficul stătut de generații

n-are a face

înghiți cu poftă leorbăiala paznicului de cucută
defilarea prim-miniștrilor pușcăriabili
lichefierea șoferilor
ciorapii ecosez pîna-n gît ei de audrey hepburn
interminabilele tranșee traversînd cartierele
noile trasee pentru pietonii amorfi
berea-n cutii de tablă călîie
și zbenguiala ascuțită a țîtelor

mă simt ca-ntr-o pastă vîscoasă fierbinte ochi-mi transpiră bluza-mi oranj e lipită de piele o altă piele mai aspră în mansarda autobuzului soarele explodează-n strălucitoare așchii

și tot n-am dat colțul

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;poemele orașului tărziu (103)&8221;

  1. Bun poem, bun poetul. Ca vinul vechi ciocnit la nunta. Vino la noi la revista OLC cu o traista de poeme din astea. Te vom primi ca pe un rege intr-un palat de sticla.

  2. Semeni la scris si chiar la figura cu unul John Tischer din Chicago. Uite aici cum scrie, n-a publicat nimic pana acum. Afara de un mic volum „Brownian Life. Viata browniana” publicat de noi in colectia „Bibliotheca Universalis”. Uite aici o mostra. Scrie-ne pe novelist6@gmail.com, poate reusim ceva. Si da-ne si o adresa de e-mail de-a ta, daca nu cumva e secret divin. DD

    JOHN TISCHER
    2. This Is Now the Time

    The monkeys don’t even know they’re caged,
    in fact, they love the saccharine taste
    of the bars as they lick them.

    These marvelous flavors accumulated
    over the decades of use: sweat, grease, vomit,
    vaseline, blood and come mingle and swarm
    as the hidden herbs of the universe,
    swelling and rising over ecstatic buds of taste.

    “We’re done, my friend.”
    the leader of our group said
    as he got up to go out,
    into the limousine to his coke,
    to his driver, to his so called life.

    “It’s all good… 84th and Lexington,
    Save The Robot, they’ve got after hours till 6.
    Grace Jones cut a guy’s arm off last week.
    Luckily he can still masturbate as an arm challenged,
    disabled, urine stained, zipper individual…..
    it’ll be live ‘til dawn”

    My whisky soaked breath scares you
    because you don’t know what
    you’re going to get.

    Yet, we all love it because
    we breathe the same air, flesh,
    rotten crotch, manic laughter and
    obsession with sex, ultimate
    stupidity.

    He even likes eating bison
    nipples ripped immediately
    off the milk filled breasts
    of lactating, smelly, hairy
    snorting monsters…chewing madly.

    Signifying particles of pure
    intensities screethed across
    the rusted gutters of rationality.

    Copper tendrils eviscerated the
    monopoly of a few golden arches…
    the jewels began to shine in their eyes.

    Luminosity is seeing that cables
    may support the bridge but the metal
    itself is a disease…yet, we only need
    placebos because we’re hypochondriacs.

    Drinking six month old chunky,
    bitter, sour milk….mixed with frothy rotten
    orange juice….emitting bubbles that tickle
    the nostrils…..a whole in one…..the next level
    was a sound bitten deli sandwich,
    but the pickle was delicious…

    it’s back to the senses…
    back to the senses now…
    now senses the to back.

    The old toad sat at the table
    with an AK 47 chomping his cigar,
    a beautiful salamander sucking his
    AC/DC, which was a rich,
    jade green color with yellow
    pus oozing slowly out of
    a dozen bloody eruptions….

    Meanwhile his drink was empty, so,
    he screamed for the waitress. She slithered over
    on her shiny tentacles and said:

    ”If you want a drink, tell me a joke”

    “It’s all good.”

    The salamander laughed so hard
    she bit his organ off.
    He kept laughing, he couldn’t stop…
    it felt like he was reliving his circumcision

    The black holding the broom
    smiled knowingly.

    Echoing throughout the halls
    and rooms and closets…
    radiating out from the confessional
    where I stood, my white collar askew….

    my night with the living dead was very
    intimate… I found myself pre-dead,
    already dead, dead with a minimal
    chance of survival.

    When I take off my collar and get undressed
    and go to bed I don’t know what
    religion I dream.

    Mel Gibson stumbled into the bar,
    eyes bleary with Jesus: “You’re it!
    You were born to play Jesus! What’s your name?!!”
    “Toshiro Mifune….how’s Katie Yates these days?
    I’m really interested in your process with George,
    if you don’t mind my looking into your oven,
    because I’m allergic to Japanese food.”

    Acum este momentul

    Maimuţele nici nu ştiu că sunt închise în cuşcă,
    de fapt, le place gustul de zaharină
    al gratiilor atunci când le ling.

    Aceste arome minunate acumulate
    de-a lungul a decenii de utilizare: sudoare, grăsime, vomă,
    vaselină, sânge şi spermă se contopesc şi mişună
    precum ierburile ascunse ale universului,
    umflându-se şi ridicându-se deasupra papilelor gustative extaziate.

    „Gata, prietene.”
    a spus conducătorul grupului nostru
    pe când se ridica în picioare ca să iasă afară,
    să se ducă la limuzină, la Cola lui,
    la şoferul lui, la aşa-zisa lui viaţă.

    „Totul e în regulă… intersecţia dintre Strada 84 şi Lexington,
    la Salvaţi Robotul, au program prelungit până la 6 dimineaţa.
    Grace Jones i-a tăiat braţul unui tip săptămâna trecută.
    Din fericire, încă se mai poate masturba ca un individ ciung,
    infirm, pătat de urină, cu fermoar…….
    va fi muzică live până-n zori”

    Respiraţia mea îmbibată cu whiskey te sperie
    deoarece nu ştii ce
    vei căpăta.

    Totuşi, tuturor ne place deoarece
    respirăm acelaşi aer, carne vie,
    organe genitale putrede, râsete frenetice şi
    obsesia pentru sex, suprema
    prostie.

    Îi place până şi să mănânce sfârcuri
    de bizon, smulse imediat
    de pe ugerele pline cu lapte
    ale monştrilor cu lactaţie, urât mirositori, păroşi
    şi fornăitori… mestecând cu disperare.

    Semnificând particule de pure
    intensităţi împrăştiate peste
    canalele ruginite ale raţiunii.

    Lujeri de cupru au eviscerat
    monopolul câtorva arce aurii…
    nestematele au început să le strălucească în ochi.

    Luminozitatea înseamnă să vezi că podul
    poate fi susţinut de cabluri dar metalul
    în sine este o boală… totuşi, nu avem nevoie decât de
    placebo deoarece suntem ipohondri.

    Bând lapte vechi de şase luni, cu cocoloaşe,
    amar, acru… amestecat cu suc de portocale
    spumos şi stricat… ce emite bule care gâdilă
    nările… două într-unul… următorul nivel
    a fost un sandviş cu o muşcătură serioasă luată din el
    dar murătura a fost delicioasă…

    ne întoarcem la simţuri…
    înapoi la simţuri acum…
    acum simţurile la înapoi.

    Broasca râioasă cea bătrână stătea la masă
    cu un AK 47 muşcând din trabuc,
    o frumoasă salamandră sugându-i
    AC/DC-ul, care era de o culoare vie,
    verde ca jadul, cu puroi
    galben prelingându-se încet din
    o duzină de erupţii sângeroase…

    Între timp i s-a terminat băutura, aşa că
    a strigat după chelneriţă. Ea s-a târât până acolo
    pe tentaculele ei lucioase şi a spus:

    „Dacă vrei ceva de băut, spune-mi o glumă”

    „Totul e în regulă.”

    Salamandra a râs atât de tare
    încât i-a smuls organul printr-o muşcătură.
    El a continuat să râdă, nu se putea opri…
    simţea că îşi retrăieşte circumcizia

    Negrul care ţinea mătura în mână
    a zâmbit cu subînţeles.

    Răsunând prin holuri
    şi camere şi dulapuri…
    radiind din confesional
    unde mă aflam eu, cu gulerul meu alb pus strâmb…

    noaptea mea cu morţii vii a fost foarte
    intimă… m-am descoperit pe mine însumi pre-mort,
    deja mort, mort cu o şansă
    minimă de supravieţuire.

    Când îmi dau jos gulerul şi mă dezbrac
    şi mă bag în pat, nu ştiu ce
    religie visez.

    Mel Gibson a intrat în bar împleticindu-se,
    cu ochii tulburi ca Iisus: „Tu eşti acela!
    Te-ai născut să îl joci pe Iisus! Cum te cheamă?!!”
    „Toshiro Mifune… ce mai face Katie Yates zilele astea?
    Mă interesează foarte tare procesul tău cu George,
    dacă nu te superi că mă uit în cuptorul tău,
    pentru că sunt alergic la mâncarea japoneză.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s