nu-i chiar o fericire…

e foarte greu să ai întotdeauna dreptate, antheus, iar cînd așa se-ntîmplă, urgisit vei fi. lumea se va obișnui cu oracolul ce nu așteaptă ruga de-a profeți și-l va saluta de departe. de frică… rîzi? hai să-ți povestesc ceva. mai deunăzi eram pe lîngă prăvălia lui algir, măcelarul, și-l văd în zare pe chiros, îl cunoști, e cel ce stă mai sus cu trei case. da… da, acela cu fața pătrată și-i cît malul. îl zăresc și-mi spun să-l aștept, ca să nu merg singur spre casă. se apropie, mă vede, îmi face cu mîna, îi răspund strigîndu-i „salut, chiros, hai că mergem împreună acasă!”, se întoarce și dispare. uimit, puțin spus, mă despart de algir, de la care luasem o ciozvîrtă de ied, și am pornit spre gura aprigă a neveste-mii. pe seară-l zăresc pe împricinatul de care-ți spuneam și i-am ieșit înainte. l-am întrebat de-a dreptul de ce s-a-ntors din drumu-i, iar el a-nceput să bălmăjească jumătăți de cuvinte scăpîndu-se pînă la urmă „pentru că ai gura spurcată, nikos, de aia!” și-a răsuflat ușurat. mă gîndesc că nu-i singurul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s