poemele orașului tîrziu (105)

aiaiai boerule îmi zise florăreasa mai zbîrcită decît aroma unei smochine dintr-un pachet învelit în celofan mult mai ții la duduca matale și aranja buchetul de trandafiri roșii prelungi precum gleznele tale pînă la genunchi

nu i-am spus nimic
cum tac mereu dinspre mine
mai totdeauna

am luat buchetul ce-a aromit toată strada și-am plecat prin ploaia caldă de vară
cartieru-mi zîmbea parcă neștiindu-mă
iar eu străluceam
verde și roșu și indiferent

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s