final de furat (3)

hei
frumușico
am strigat după blugii ei
pendulînd jumătăți de sferă
calde
dorite de palmele mele aspre
de privitor
și unde prelungi
în apusul bălțat al cartierului

s-a-ntors
mirată
jignită
de parcă nimeni n-o mai cerșea
și
mai ales
tracasată
de zîmbetul meu indivizibil
à la mona lisa

îmi înfipse
în gÎt
tocul ei
lamă sclipind în zgîrcenia orei tîrzii

e noaptea proștilor ce mor (1)
fraiere

(1) noapte? hm, parcă la macedonski era doar zi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s