ars poetica

nikos, există oameni care discută doar ca să-și alimenteze fricile, părerile înțepenite sau frustrările. de exemplu, dacă-ți place de vreo mărime din agora, acela nu va greși niciodată indiferent de ce va face sau spune. vei căuta argumente pentru a-l apăra într-o orbire soră cu prostia. evident că reversul situației stă și el în picioare. ieri clios s-a repezit să ajute pe cineva ce se-mpiedicase. am auzit în spatele meu cum îl făcea unul, înalt și uscat, populist. m-am întors și l-am întrebat ce ar fi trebuit să facă pentru a-i fi pe plac. „dacă trecea fără să facă nimic, n-ai fi zis că este un nesimțit?” l-am întrebat zîmbindu-i senin de parcă-l invitasem la cină. m-a săgetat cu privirea pe sun sprîncenele-i cam rare și, după ceva tăcere, m-a repezit cu un „nimic!” triumfător. „zîmbește” i-am spus „și te vei desface de tine, prietene.” m-am întors așteptîndu-i potopul de ocări. n-a-ndrăznit, dar nu va fi departe timpul.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;ars poetica&8221;

  1. … și nu e departe timpu cînd, împiedicîndu-se va cădea urît; atunci Ars Poetica nu-i va putea salva nici pe el, nici pe Clios; mă tem de acea clipă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s