poemul orașului tîrziu (113)

mirosea vesel
a ceapa prăjită
a cotlete-nghesuite-n tigaie
iar soarele răzuia o ploaie de lumină de-amiază
parmezan
ce mai
peste mersul nostru lînced în cele treburi

tu
erai ca de obicei în balcon
la ora ceea strălucitoare
pe cînd frunzele te iradiau cu un verde mușcător
goală
cu țîțele-mprăștiate-n două direcții
și
fumai kentu-nfipt în țigaretul prelung din chihlimbar

vecinii năpădiseră balcoanele de vis-a-vis holbîndu-se-ntre picioarele tale
ușor
sau mai mult
desfăcute

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s