despre iubire (40)

îți simt deja degetele ridicîndu-mi lunga rochie-nflorită aerul cald al terasei de sub copacii aplecați deasupra umbrelelor roșii îmi desparte coapsele să te lase iar mîinile tale mi-ar putea cuprinde ecuatorul

așteaptă iubire
pînă acasă
pînă voi putea să-ți urlu numele încărcat cu struguri negri
pînă cînd îți voi cuprinde dorința-ntre cracii mei lungi precum meridianele

așteaptă doar

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s