despre însumi (80)

avea parul negru sîrmos încocat
un cap prea mare aș fi spus de departe pentru corpul prea subțire pe sub rochia-i scurta din care-i ieșeau cracii lungi si neasemuit de albi și o vena albăstrie călătorea pe coapsă pînă spre marginea bănuită a chilotului sau poate n-avea iar aerul fierbinte al amiezii înșfăca hălci din mirosul ei

mă-ntreba despre ecuațiile cu rădăcina pătrată ale lui la glois(1) și eu îi mîngîiam fruntea lipsită de griji cu privirea în timp ce umpleam șervețelele bodegii cu demonstrații
chelnerii m-așteptau politicoși să termin

noaptea venise demult
iar buzele ei
deveneau tot mai roșii

(1) nu există așa ceva. nimic, nici măcar o fată atît de frumoasă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s