poemul orașului tîrziu (115)

opriți timpul urla tranzistorul roșu de la masa vecină pus țanțoș lîngă halba cu bere skol cea cu sută la sută malț
înainte de prînz piața e încă vioaie coapsele sunt încă bronzate iar zgomotul e încă treaz și imparabil
sincer sa fiu nu mai am multe de spus tăcerea-mi e zîmbitoare ca-ntotdeauna oricum nimeni nu bagă de seamă pieptu-mi zdrobit de-atîte uși izbite de el iubirea se topește ca o speranță pusă la soare iar amiaza e o hidră cu prea multe capete

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s