poemul orașului tîrziu (117)

linia adîncă a vieții
scurtă-n palma-mi pătrată
la fel ca șanțul celor de la gaze
săpat prin fața scării înglodată în apă

stau la geam privindu-ți reflexia
goală
mirosind a asfalt umed și-a solzi de ploaie

fumez

mi-e dor de zi

timpul încă departe

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s