despre însumi (81)

despre gradina de zarzavat de lîngă casa unchiului sandu,

zis coniac, că-i plăcea,rar ce e drept, n-as avea ce spune, pentru că n-o vedeam decît vara, vreo lună două, alese în miezul vacanței celei mari, pe cînd mai dihai mă chema colbul de o palma fierbinte al drumului în care-mi bălăceam în extaz picioarele pînă cînd dădeam cu vîrful deștelor de-o piatră rău voitoare ascunsă-n valurile de praf de culoarea pielii descuamate dar mult mai fin.

într-o zi
o singură zi
rica
vecina de peste drum
aveam treișpe ani în ziua aia de august
cam cu o săptămînă înainte de invazia cehoslovaciei
mi-a șoptit gîdilat la ureche
– vrei s-o vezi?
– ce?
am întrebat ca neghiobul privind-o mirat de-a pufnit în rîs
– vrei?
și zimbea pe căldura aia de șes mărunt, undeva în miezul moldovei, de mă luaseră frigurile
– da…
am șoptit și mîna ei negricioasă mă trăgea spre fundul grădinii, printre straturile cu roșii, morcovi și ardei borțoșați, în spatele căreia trecea un pîriu de abia scrijelit printre salcîmi clipocind naiv în toate compunerile mele din generală, că de aia eram poetul clasei, unul promovat la poșta redacției de un scriitor mut și uitat.

m-am speriat văzînd-o pe rica
ce pe vremea aia era mai creață ca mine
dar brunetă
cu ochii bătînd în verde smarald
de umbră pe lac
scoțîndu-și rînjită chiloții
de sub care
albă
cu fire răzlețe de păr
încheietura picioarelor
ce se depărtau
unul de altul
umpluse satul de mirosul zmeurii

ziua strălucea
iar eu fugeam
fugeam
făcînd pe avionul

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s