despre însumi (84)

taică-meu în pantaloni scurți cu o bicicleta tohan verde ținînd-o de coarne (pe vremea aceea argoul n-avea vorba biclă) pentru că luam premiul trei la mare lupta cu diriginta ce vroia sa-mi dea șapte la purtare pentru ca trageam gagicile de țîțe în pauze pe toate culoarele disponibile încît se-mbrăcau pereții o treime albaștri cu țipete de pe la treișpe ani
dar
eram micuț drăguț șerpuț
și tot ele
săracele
chicotind
i-au cerut dirigăi  sa urce nota pe scara lui iacob pînă la cer
altfel nu ieșea media pe două roți
și rămîneam să-i privesc toată vara pe cei cu tohanuri dindu-se importanți cînd desfăceau butucul din spate piesă cu piesă ungîndu-le cu vaselina neagră ciordită din garajul de la capătul străzii unde săream gardul la velodrom la dinamo cu tot cu dotare să ne rotim în cercuri pe betonul stricat ca vulturii din documentare

mai tirziu
mi-am dat seama
ca și lor le plăcea
de degetele mele
ce le strîngeau disperate
sînii
ce țîșneau
în sfircuri

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s