despre însumi (86)

verile astea
mai ales în august cînd se-ntîmplau toate cele
dar în acel an
în acel august
a fost ca la verdun
o grămadă de bombe

mai întîi am plecat
apoi n-am mai ajuns niciodată
doar am îmbătrînit trăind poezie ceea ce nu-i vreo plăcere oricît ar suna de metaforic cum ar spune o leoarpă de critic ce nu pricepe de ce visează noapte de noapte că este casier și nu-i iese casa

este doar altfel

atît de altfel încît se baricadează felicitîndu-te măiestrindu-te aplaudîndu-te
dar
de departe
politicos gălăgios unsuros
ca să aibă garanții și în niciun caz tic-tac-ul lor nu se va deplasa nicio iotă de cum s-au învățat ordonat însilozat asfaltat

de exemplu a dansa pe stradă
noaptea tîrziu
pe muzica unui cerșetor la vioară
în centrul unui burg renumit
cum ar fi stuttgart bunăoară
înainte ca prietenii tăi veniți de la mama dracului
să plece
iar tu să ai cancer
să rîzi în toată acea după amiază
să fii încă tînăr
și să fii căsătorit cu o liotă amețitoare de copii
e un semn de mare curaj

apropos
pozele cu voi de atunci
le-am pierdut
tot alergînd de la o fată la alta
printre
înmormîntările tale

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s