poemul orașului tîrziu

sînt un mic cerșetor
spuse
iar țițele-i
portocale pe sub tricoul cel roșu
se hlizeau
cracii
în blugii negri
din buzunarul cărora ieșeau firele albe ale unor căști
se desfășurau amețitor de înalți
iar mîinile nervoase
patrulau pe obraz

îmi cerea o țigară
iar eu i-aș fi oferit apartamentul de două camere plus dependințe
teancul de bancnote din buzunarul cel drept

n-a cerut foc

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s