poemul orașului tîrziu

Vîjîitul cadavrelor zîmbitoare-n tîrgul de sîmbătă
n-ai cum să eviți imaginea cu larve la tavă
și superioritatea evidentă a cataligelor
mîinile-nfipte-n față
n-ai încotro
le strîngi
cu toată voma ce urcă țipînd
„sculați voi oropsiți ai vieții”
de ți se-nfioară șira spinării
aia care-o mai ai
dac-o mai ai
— hai noroc, frate
frate pe pizda mă-tii te gîndești și-ngaimi ceva între bună și siktir
ca să scapi de strîngerea de moluscă
deocamdată călduță
animal cu sînge cald îți vine-n cap
EL îți scuip-un zîmbet lat cît toată rotonda de la romexpo
te mai ia și-n brațe
lipindu-se de tine
tandru
ocrotitor
mîngîietor ai spune dacă ochii convorbitorilor lui nu te-ar perfora
cu o sumă de cuie mici de-alea de cizmărie
un soi de summa cum laudae
și te vezi mergînd printre două șiruri de aplauze eliminatorii
te scuzi
îți ceri iertare că ai îndrăznit să vii în tîrgul de carte
– nicio problemă-ți rînjește
trecînd peste încercarea de ironie ca peste un rahat de cîine

mocofonia tîrgului de carte

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s