aspecte inedite din viața lui

mă gîndesc că nu voi mai pleca din bucurești niciodată. uneori nici din casă. alteori mă restrîng înăuntrul capului meu, deși mult mai rar. prietenii îmi spun că felul meu de a fi mă va distruge. nu răspund. zîmbesc doar, mirat. cînd le-am zis că dacă n-am cu cine sau pentru cine, m-au privit cu suspiciune, au dat din cap și au început tirada „tu ești cel mai bun prieten al tău!” nimeni n-a luat mărturisirea ca atare și a încercat să plece de-aici. aș fi povestit călătorii imaginare, voiajuri pe mările sudului, plimbări prin cartiere vechi, întîlniri de cîteva clipe cu oameni ce nu-i voi uita niciodată, precum proprietarul micului restaurant din bostoniana little italy, un tip mic, bătrîn, ce ne-a spus că deține localul de trei generații. era amiază, soarele băltea prin rigolele pline de apa de după ploaie, nu prea erau oameni pe stradă, iar grijile pecuniare se dizolvaseră-n aerul blînd ce-i înconjura fața. ne-am luat de mînă și am intrat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s