fără volum

erai ca un strugure pe farfuria albă a cearceafurilor umede
de cu noaptea

te priveam
agățat de un pall mall fără filtru
de pe taburetul luat aseară din bucătărie
să-ți pui învelișul mătăsos pe el
și care oricum ajunsese pe jos
pe podeaua prăfuită care scîrțîia îngrozitor

era dis de dimineață
și copacii din fața ferestrelor se aurea
prinzînd a vorbi din vrăbii

răcoarea îți îmbrobona pielea
cu pistruii rînjind fericiți

iar mirosul tău
de crisalidă tăiată
îneca toată camera

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s