aspecte inedite din viața lui

din cînd în cînd se oprea la cîrciuma de lîngă piață să deguste un ciocănel de răchie, cum spunea proprietarul, un tip grizonat, solid, cu o nevastă balerină-n corpul de control al armatei. mă rog, nu prea dansa ea, dar la modul cum își plimba nurii în localul înghesuit se putea înțelege și asta. era mai tînără ca el, rădea tot timpul și de cîte ori trecea pe lîngă personaj îl mîngîia pe cap cu afecțiune. nu era deranjată decît de culoare șlapilor lui, portocalie fără doar și poate, propunîndu-i din timp în timp tot soiul de încălțări pe care el le refuza zîmbind cu roua țuicii pe buze. patronul se uita lung, dar nu zicea nimic. tricoul lui de soldat rus în afganistan, de ăla cu dungi orizontale ca la marinari, purtat invariabil zi de zi, îl calma deși a mărturisit o dată, la un șpriț de seară, pe cînd bătea seceta, că i-ar fi plăcut capul lui pe o tipsie de argint. cum în piață nu erau decît niște arabi, ce vindeau plasticăraie la greu și oale de tablă, a trebuit să renunțe la rolul de irod pentru că angelika, nevastă-sa, nu vroia să fie salomeea, nici împușcată. el își bea țoiul tăcut, sprijinit de barul de lemn, iar apoi lua plasele și o tundea spre casă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s