fără titlu

ți-am ghicit în coloana vertebrală
de la firele de păr de-n negru cîrlionțat
ce miroseau la fel cu damascul pernei pe care dormeai
pînă spre capătul zvîrcolirilor

în fiecare vertebră
era un mic adevăr
pe care doar mi-l zîmbeai
cînd mă priveai leneșă din patul cu așternuturile zburătăcite
cum patrulam zvîrlind fraze
una după alta
fără-ncetare
ca o mitralieră cu benzi infinite

mi-ai întins talpa ta roz
m-am aplecat
s-o sărut
și-am simțit c-ai să pleci

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s