poemul orașului tîrziu

*

o fată[1]

(rochie neagră de voal, picioarele-n x, poșetă roșie de vinilin, vestă de blugi bleu, brațele goale, pielea albă, nespus de albă, oja galbenă, dusă pe ici pe colo, coșuri roșii, aproape violet, păr violent. o violă ilegală desigur.)

coboară.[2]

(bărbați transpirați mirosind ca huruitul roților printr-un pasaj, în centru. vară desigur. sisif cine nu-l cunoaște. telefoane. holbatul și gîfîitul lor împerechetor. pete de lumină abrazivă, mari, nete, cu margini puțin adîncite în umbra-ncojurătoare.)

car două cărți de vînzare.

––––––––––––

[1] periplul prin viața cu colți e o excursie obositoare. e ca și cum ai căuta într-o piață cartofi noi la sfîrșit de vară, atunci cînd umbli mai dezgolită, picioarele curgîndu-ți de-a lungul privirilor însetate.

m-aștept la carnagii prin freamătul leneș al mușchilor mei, iar sîngele va-mbîcsi orașul la apus. tu-mi vei spăla apatică feșele albăstrii, te vei retrage tiptil din poeziile mele în niște brațe mult mai tinere și nu-mi vei spune nimic, iar eu mă voi ghemui.

––––––––––––

[2] de neasemuit!

ți-aș fi răspuns, fără să ridic vreo sprînceană, întrebărilor tale despre periplurile din această vară, făcute cu stîngul, ne vom mai petrece cîteva anotimpuri cleioase, cîteva giugiuleli și chiar o seamă de schimburi cu poezii vremelnice, unde eu te adulmec, iar tu mă vei prezenta rudelor de la țară încălțate-n gumari și-n accente haioase:

poetul

ion, gheorghe, vasile, andrei, pavel și tot neamul lui cel adormit…

vom mai face cumpărături pentru bucătărie și băile tale cu săruri albastre și cărți ondulate. într-o bună dimineață-mi vei debita gri, ca și cum smulgerea cărnii de pe os e o banalitate nedemnă de un subsol, o declarație de dragoste și adio, un șir de importanțe istorice, precum niște statui de generali călare pe cai de bronz deformați și sfaturi despre cum să fac curățenie în apartamentul rămas gol.

după noi eu voi rămîne

învelit de tine cu ultima grijă,

învelit de mine cu pagini tot scrise,

învelit în cearceaful încă uscat și făcînd gargară cu chiloții tăi de mătase.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;poemul orașului tîrziu&8221;

  1. Relevant şi tăios ca lama unui bisturiu; fragment ludic necruțător

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s