poemul orașului tîrziu (fragment din versiunea finală)

mîinile băiatului desenînd de la șolduri în jos.
buzele fetei degustînd miroazna iubirii.
palmele lui adăstînd pe fesele ei bulbucate.
pleoapele ei închizîndu-i
indiferenți la privirile pofticioase ale străzii
în capsula lor și numai a lor.

limpedele[1] se căsca ca o groapă-n intersecție.
ceilalți priveau ca la un film alb-negru.

play it again, sam!

căldura mergea cu noi în troleul de-ntoarcere,
ce despica lumina, ca pe-o banchiză de gelatină.

–––––––––––––––

[1]

sunt atît de obosit încît mațele mi se-mpletesc în gură cu aerul prăfos al verii ăsteia lucide.

de aici pîn-acasă oamenii tac sau joacă șotron, mîngîie cîini sau trimit bilețele de amor încrîncenat, scuipă pe trotuare sau ard gazul în crîșme, scriu poezii sau rețete să nu le pice părul, gîngăvesc voturi cu halba sau urlă la meciuri intergalactice, își plimbă palma peste coapsa unei femei sau spatele unui bărbat, adorm la televizor sub firele de păianjen care cresc, cresc, cresc…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s