poemul orașului tîrziu (fragment din versiunea finală)

bulevardul umplut cu crengi de magnolie-nflorite, rupte de zăpada moale și grea a sfîrșitului de martie.

te-aduceam din nou în oraș legată de cușca papagalului mov. acum ești departe de tot. și de cetatea aceea, și de altele doar vorbite, și de atunci. ești mai departe chiar decît ființa ta, ce tot pleacă, astfel încît în fiecare dimineață-mi tot pipăi trecutul ca sa dau peste tine la duș, zîmbind cu toate hainele pe trupu-ți rubensian. ude de fugă.

îmi spuneai pe aeroportul unde m-ai întîmpinat după un maldăr de e-mail-uri, de scrisori cu poze tăiate, de faxuri trimise directorului (noroc cu secretara care mă plăcea și le punea deoparte într-o tavă de piatră alburie, precum cataracta, știind că-s de la tine, iar tu pluteai peste ape.) că acolo e orașul nostru, ce se-așternea ca fumul peste pianul negru din bar.

tu zîmbeai întotdeauna, chiar cînd ne-mbătam mangă și ne spărgeam în cap toate visurile (porțelanuri n-aveam. eram oricum mult prea devreme.) cu furia neagră a unei despărțiri continue, de ne-mpăcam numai cînd boram împreună, în aura neagra a wc-ului garsonierei, pe care-o-mpodobiseși tu cu buchete din spice de grîu și imortele drăguț colorate, iar eu adusesem un nud făcut de un prieten de-al meu, fotograf, ce-a rămas înrămat fără mine acolo.

…și toate orașele-acelea de care vorbeam la-nceputuri.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s