poemul orașului tîrziu (fdvf)

răsuflarea e după genunchiul care rămîne în urmă. merg mai încet ca ziua ce se alcătuie din fire călîi de lumină.

plouă mărunt în orașul acesta. e încă devreme. puțini înoată-n subterane. am ieșit cu penele duminicii băute prin cluburile-nghesuite unu-ntr-altul de-a lungul căii ferate. ajung în fața blocului renovat ca o bomboană, cu glazură proaspătă.

vis-à-vis s-a deschis o coafură, unde se vînd amandine și gupi sau roți de bicicletă roșie. lumea se-nghesuie. ia cîte-o juma de amandină, doi pești roșii și un tour de france ca să se holbeze la cracii dezgoliți ai gagicilor. cartierul delirează mărunt.

desfaceți-vă, trecătorilor!
(urlă de deasupra costumului negru lustruit, a cămășii albe, ușor mată la guler și a cravatei înguste, tot negre, cu nod prefabricat și elastic ce-nvăluie gîtul.)
lăsați-vă măruntaiele pe stradă, să curgă, păcatele să vă cadă-n rigolă, iar suferințele să-și ia maul detașat, în fața voastră!
lumea trecea pe lîngă el plină de mațe, cu păcatele pe umeri, așa cum porți copilul la defilarea de-ntîi mai, cu plămînii emailați de fumul orașului, cu ceață-n priviri și cu ambiguități necesare în ambele mîini, precum niște sacoșe, că doar veneau de la piață. în cîteva zile nici nu-i mai vedeau pantofii cu tălpile prea subțiri sau buzele-i stropșindu-se la ziduri.

plouă mărunt în orașul acesta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s