poemul orașului tîrziu (fdvf)

din genunchiul tăiat curgeau rîuri de lapte și miere, țîșneau roiuri de petale, iar mersul era un zbor peste lumea ce-l privea cu mîndrie. virginele[1]-și roteau șoldurile ne-ncepute pe deasupra aleilor potopite de flori, zăngănit de zaruri și aromă de urzici tinere.

el doar își dorea să dispară.

ploaia îi colonizase-n crîșma cu melodii zemoase, politica era afumată la cald și ieftinătatea insațiabilă a alcoolurilor. se topea-ntr-o numărătoare. o sută, două sute, trei sute… unii aveau părul alb și duioșenii asortate futaiurilor din vorbe, alții băteau cîmpii, iar el tăcea privind peisajul cu pelicanii absorbiți de stuf.

cartierul căsca și ne-nghițea oră de oră.

de-a lungul ceții, care putea să fie un cîrlionț sau o dungă de pe cana cu cafea a dimineții, troleurile alunecau unul după altul, cetățenii priveau din stații și nimeni nu urca. orașul îmbătrînea totuși, iar sunetul lui se vătuia de la mii de kilometri de zare.


[1]

manualul se usucă pe geam. plopul înverzit acoperă fereastra bucătăriei. soarele bate hi5 cu frunzele de-n verde închis. fac inventarul obiectelor nemișcătoare.

tu-mi populezi poeziile. te vedeam, dar parcă era o altă primăvară. una în care știam să-ți număr sfîrcurile, degetele strînse de la picioare, mîngîierile ninse peste pletele-mi ce-ți curgeau între coapsele din ce în ce mai albastre. acum și pe cînd nu mai închideam ușile ce rămîneau desfăcute ere de-a rîndul, doar o simplă enumerare.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s