poemul orașului tîrziu (fdvf)

ea păr castaniu,
piele elastică,
rochie înflorată pînă la jumătatea coapselor prinse-n ciorapii cei negri.

pot spune înaltă,
suplă,
o trestie adulmecătoare ce-mi zîmbește.

eu[1] tac strîngîndu-mi pumnii.

–––––––––––––

[1]
eu însumi…

tu-ul atîtor ochi
parcurgîndu-mă întîmplător,
desfăcîndu-mă-n
burtă,
păr creț,
priviri alunecătoare pe coapsele verii,
tricou indiferent,
diacritice,
sandale,
rețete vioaie de ciorbă,
ginși,
vestă,
„neața, dragilor”,
cratime,
sacoșă cu piață cu tot,
ochelari,
zîmbete,
buzunarele goale,
barbă acuși colilie,
semne de punctuație…

și, mai ales, doamnă moarte, indiferenți.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;poemul orașului tîrziu (fdvf)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s