despre iubire

tu erai o limbă de clopot
eu o limbă de pămînt adînc împlîntat
în miezul mării tale sidefii

dimineața
cît soarele desparte lumina de întuneric
uscatul de apa tremurătoare
și încă femeia de bărbatul ei
ca de o coastă nevolnică
te desfăceam de somn
ca pe-o aromă de stridie
de coapsele ei grele
și începeai să cînți
pînza destrămată a penelopei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s