poemul orașului tîrziu (fdvf)

nicicînd nu se gîndiseră la gogoșile umplute, mai ales cele cu dulceața aurie de caise. la colț se vindeau proaspete, calde, ninse cu zahăr vanilat. stăteau la coadă dis-de-dimineață, o coadă lungă ce-nconjura piața ca un piton ce ținea gura deschisă să i se umple de portocaliu. doar la apus. acolo-nfloreau idilele, certăreții și transpirația, se-ntrezăreau amantlîcurile și se molfăiau știrile.

bine
bine-și zicea
gogoașa n-are gură s-o țină deschisă, ca să-i toarne cineva lumină cu polonicul.

tarabele se-nseninau cu verdețuri, roșul movuliu al lobodei, tulpinile albe ale cepei de-abia răsărite și strigătele tarabagiilor. lumina mirosea a borș, iar primăvara venise cumva prea devreme.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;poemul orașului tîrziu (fdvf)&8221;

  1. Are o aromă dulce, parcă dintr-un Balcic venit, desigur, (tot) din aminte de amintire; din pruncia tinereților…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s