poemul orașului tîrziu (fdvf)

aiaiai, boerule…

îmi zise florăreasa a bătrînă din piață. era mai zbîrcită decît aroma unei smochine dintr-un pachet învelit în celofan, iar fusta ei plisată vălurea verde și roșu și zîmbete.

mult mai ții la duduca matale…
și aranja buchetul de trandafiri roșii cu tije prelungi precum gleznele tale ce se ridicau pînă la genunchi.

nu i-am spus nimic, cum tac mereu dinspre mine. am luat buchetul ce-a aromit toată strada și-am plecat prin ploaia caldă de vară. cartieru-mi zîmbea parcă neștiindu-mă, iar eu străluceam verde și roșu și indiferent.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s