poemul orașului tîrziu (fdvf)

contururile-s clar decupate.
lumea se mișcă alene.
o linguriță de argint învolburează cele două cuburi de zahăr din ceaiul chilimbariu.
o parte din mine se-ncălzește tolănit în supa limpede a stației de autobuz, alta aleargă aiurea pe drumuri prevăzute cu vinuri, gustări și femei țanțoșe.
fulgerul unei salvări taie amiaza.
lumina se comportă ca paznicii de la o poartă electronică. are pînă și mănuși de latex albicios.
un tip, privind telefonul se mișcă precum o limbă de metronom.
mă mir că n-aud gongul amiezii.
un troleu se retrage cu pensionarii la garaj.

nicio pythie de pluș n-a mai rămas în orașul acestora,
niciun sisif de iarbă nu ne ridică-n vîrful muntelui
și cădem din cîmpii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s