poemul orașului tîrziu (fdvf)

am impresia că fac dragoste cu un covor,
i-am spus rușinat după ce fumasem cam jumătate dintr-o țigară poștită.
(una mult mai bună decît fumezi tu, adică eu, îmi ziseși lipăindu-mi tălpile pe umerii mei bonți.)

a rîs scurt, iar coada dragonului de pe pîntecul ei zvîcnea în verde și roșu.

s-a ridicat
privindu-mă ca un kaa cu țîțe sfîrcuindu-se-n sus
și și-a curs piciorul său stîng peste-ale mele fîșiind.

covor de mătase,
i-am replicat apucînd-o de șolduri ca de un mal
dintr-o dată aproape,
iar mîna ei îmi alcătuia obrazul din tremurat de fluturi, așezîndu-se.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s