poemul orașului tîrziu (fdvf)

distanțele-s tot mai copleșitoare.
genunchiu-i de vată.
toate regulile sunt doar de bună purtare.

aseară, în bar, dansatoarea-și pusese toate cuțitele ei de bucătărie în brațele mele.
cele șapte.
și-mi zîmbea fredonîndu-se.
țîțele ei îmi desfăceau șerpește buzele, iar prietenii mei aplaudau feroce zbaterea mea.

diminețile-s tot mai tranșante.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s