poemul orașului tîrziu (fdvf)

luați de aici, domnule, ghiocei!
îi spuse fata cu ochi de pămînt ud băgîndu-i sub nas un coșuleț de răchită plin de fluturi mici și mai ales albi.

cît costă domnișoară?
ar fi-ntrebat el pofticios plimbîndu-și deștele cîrlionțate ale privirilor peste coapsele ei prea lungi pentru a fi cuprinse de speranțele lui băloase pînă la cerul tencuit cu cenușiu ploios.

mai nimic, domnule, o viață!
el se desprinse, doamnelor, din coșulețul ei cauterizîndu-și mîngîierile din toate direcțiile,
iar ea…

iar ea domnilor scoase de sub veșmintele-i crude, abia-nflorite muguri de șerpi și pahare de plastic, mucegai intravenos, bucăți nivelate de turbă și drumuri de leac, linii în palmele umblătoare și fiori ascunși sub rochiile cu paiete de aur…

iar copii de pe stradă, doamnelor și domnilor, se-nghesuiau să le prindă în căușul palmelor lor de lapte neștiind c-ar trebui să fugă de ele ca de viața ce le va urma.

el, domnișoară, trecuse pe trotuarul de vis-à-vis legănînd în nări mirosul labiilor ei violete pe care le visa între două și trei ante-meridian în fiecare colț în care-o-ntîlnea. se-ndepărta de zîmbetul prea cald și de pofta lui de anotimpuri nesfîrșite.

strada se umpluse de căruțe și de lungi bugati-uri, femei în ținută de seară, fuste crețe, covoare roșii, lipăieli pe piatra cubică, fracuri, semințe prăjite ce-ncolțeau și pantofi de lac.

amurgul, oameni buni, îi înfășa pe toți în pajiști portocalii.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s