poemul orașului tîrziu (fdvf)

orașul e cald și acru. se leagănă-n cadrilul mașinilor încinse. e ca patul ce se-ntoarce cu tine după o anumită candoare de vodcă. o vomă-ți umflă obrajii. n-ai vrea s-o lași să erupă-n autobuzul ce-noată-n traficul stătut de generații. n-are a face. înghiți cu poftă leorbăiala paznicului lanurilor de cucută.

la radio e defilarea prim-miniștrilor pușcăriabili, în față vezi lichefierea șoferilor, iar pe culoarul dintre scaune ciorapii ecosez sînt pîna-n gîtul ei de audrey hepburn.

interminabile tranșee traversînd cartierele. noile trasee pentru pietonii amorțiți. berea-n cutii de tablă călîie și zbenguiala ascuțită a țîtelor. copii sînt veseli ca o primadonă-necată cu aplauze. diferențele dintre lumină și umbră devin nenegociabile.

mă simt ca-ntr-o pastă vîscoasă, fierbinte. ochi-mi transpiră. bluza-mi oranj e lipită de piele ca o altă piele mai aspră.

în mansarda autobuzului soarele explodează-n strălucitoare așchii de vată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s