poemul orașului tîrziu (fdvf)

domnu’ vreo trei coți ar ajunge, dacă știți ce-s ei!
am dat din cap semn că știam din povești și ea zîmbindu-mi cum făcea toată ziua a-mpachetat mușamaua imprimată cu flori de agave albastre, un import desigur din mările calde, cele atît de departe de imaginația noastră prosperă.

o priveam aproape zi de zi în magazinașul cu diverse nimicuri atîrnate de pereți sau puse grămadă pe mese lungi, de alea de nuntă, cum întindea liniștea peste cartier, încît noaptea visam cum își scotea zîmbetul și-mi mîngîia fața udă pe dinăuntru de frică[1].

[1]
amiaza- fierbinte. hălci de asfalt pe obraz, trasee umede, zîmbetul țanțoș al unei fete frumoase (țanțoșe sfîrcuri, țanțoșe coapse) și trecătorii muți.

privesc. lumea-i peste mînă, limpede ca o salvare din care curg sunete stridente de-mbîcsit strada. fiecare cu-ale lui. eu cu miresmele tale de pajiște, tu cu fugile mele din conversații. scriu acum un manual de privit printre stinghiile gardului. tu îmi coși pe piept aripi din ghemotoace de hîrtie. mamei i s-au difuzat psalmii la eurovizion. tatălui meu iertăciunile cuvenite. te visez cu gîtul prea lung urmărindu-mi deplasările-n provincia de nord.

seara ne strîngem cu mic cu mare pe lîngă ghilotina din colț.

Anunțuri

Un gând despre &8222;poemul orașului tîrziu (fdvf)&8221;

  1. Multumiri, maestre! Minunate aceste perle pe care aveti generozitatea sa le postati

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s