poemul orașului tîrziu (fdvf)

orașul scrîșnește a iarnă.

tu îți picuri veșmintele prin toată casa (mici hopuri din culori aromate). e cald și-mi curgi pe picioare, pe dalele de piatră mai moale decît un persan cu desene foarte amănunțite, pe urmele mele aproximative.

te simt ca pe-un animal de pradă ieșit din zi, cît zăpada șterge zările, cum altfel, iar colții strălucitori ți-i înfigi în foile zemuinde ale poemelor rîzînd.

e doar frig în așteptările mele. trecătorii ne spun să nu mai aruncăm pe geam, prin cartierul ce se plimbă alene, hîrtii rupte, cu scrisul mărunt și încîlcit. se lasă ceața ca o altă zăpadă. tuturor le e indiferent. taie cărări.

de aproape au carne.

de departe orașul scrîșnește a iarnă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s