poemul orașului tîrziu (fdvf)

fîntîna arteziană sparge lumina clocotitoare a amiezii. oameni goi furișîndu-se prin petele de umbră se topesc. pînă și privirile curg năclăind asfaltul.

seara e un anotimp prea îndepărtat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s