FLOREASCA, PATRIA MEA

Intrară într-o autoservire mică cu o coadă ce șerpuia grav de cîteva ori pînă să ajungi la vitrinele cu haleală. Pesemne mîncarea era foarte bună și de aici dorința multora de a aștepta cuminte vreun sfert de oră măcar.
El mic de statură, îndesat aș spune, cu oarece kile în plus, iar ea înaltă, cu părul lung, roșcat și ochii verzi, verdele ăla adînc care se face de-un cenușiu periculos în anumite momente fatale, aș putea spune. Și-au luat tăvile, au ales mîncarea, el a luat-o înainte, a ales o masă și s-a așezat. Ea a venit un pic mai tîrziu, el i-a luat tava din brațe și a pus-o pe masă vis-a-vis de el. Au început să mănînce. El chiftele cu smîntînă și orez cu ciuperci, ea un păstrăv cu legume gratinate. N-auzeam ce vorbeau. Era gălăgie și ei discutau în șoaptă parcă. El termină. Își întinde mîna dreapta ia o scobitoare din olivieră, o dezghioacă de hîrtie și și-o înfige între dinți. Ce s-a întîmplat după aceea mi-a rămas în minte de parcă ar fi fost acum. Ea a ridicat sprîncenele, i-a șuierat ceva printre dinți, a luat tava ei cu tot cu farfurii, s-a ridicat și i-a dat cu ea în cap. El a rămas cu scobitoarea între dinți, deși mă așteptam la o ripostă, suportînd și a doua, și a treia lovitură, evident mai ușoare, pentru că farfuriile zburaseră de la prima și se spărseseră cu un zgomot vesel de cimentul pardoselii. Lumea a tăcut pe moment, după care a izbucnit în urlete. Patronul a venit la masa lor și i-a invitat afară. Oricum plătiseră. El s-a aplecat tandru peste masă întrebînd-o dacă vrea să plece. Ea a încuviințat. Între timp doi polițiști și-au făcut loc cu coatele prin publicul zgomotos, s-au proptit la masa lor și au întrebat:
– Domnule, vreți să depuneți o plîngere contra doamnei, pe care oricum o vom aresta pentru tulburarea ordinii publice?
El i-a privit ca un spectator străin și le-a spus:
– Domnilor polițiști, eu am o problemă. Sufăr de sindromul Stockholm și sînt dependent de frumoasa mea soție. Ce a făcut sînt sigur că este îndreptățit și vom analiza episodul acasă.
S-a făcut liniște. Un lung moment de liniște. Toată lumea rămăsese încremenită. Polițistul, care scria procesul verbal, a mai întrebat timid:
– Cum se scrie Stockholm?

(după ideea ta)

Reclame

Un gând despre &8222;FLOREASCA, PATRIA MEA&8221;

  1. Nu, nu-i ideea mea deloc,
    de unde ai inventat-o Măsqăriciule Grum ?
    Ferească-mă TraMia PTea !
    La cozile ei infinit eu doar am să stau s-o trag nărăvaș REN,
    c-am de ce !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s