FLOREASCA, PATRIA MEA

Era într-o vară din studenția mea. Stăteam cu doi amici pe o bancă în parcul din fața blocului.
– Aoleu! zice Piticu’. A venit acasă nea Romică.
– Și de ce aoleu? întreb.
– Păi nu l-am văzut neam mai devreme acasă și madam Mia și-o trage cu unul de la construcțiile din spatele blocului. Unul mai tînăr.
– Pe toate le știi, Piticule, ca un om mare! spune Doru.
– Stai să vezi ce iese și ne holbăm toți trei la balconul de la etajul doi al scării B.
– Ce faceți băieți?
– Iaca ne uităm la „Ghici cine vine acasă”, versiunea din Floreasca zic. Ia un loc Radule și spectacol plăcut.
Radu se așează taman cînd au început urletele. Chirăieli feminine, masculine, de-a valma. Apoi rămîn doar cele feminine. Urla tanti Mia din gură de șarpe.
– Săriți că mă omoară, nebunul! Romică, iartă-măăăăăăăăăăă!
– Futu-te-n gură de panaramă, stai să vezi.
Și vedem cum se deschide ușa la balcon, cum nea Romică o ținea pe tanti Mia pe umărul stîng și cum aia se prindea de orice disperată. Bărbatul trăgea de ea, ea de tocul ușii și așa mai departe.
– Romică, iartă-măăă!
– Să te ierte dracul, spuse nea Romică și cu o zmucitură meseriașă o desprinse pe femeie de orice suport și o duse la margine balconului.
Ne ridicarăm în picioare și cu ochii holbați. Doar n-o să-i dea drumul. Aiurea. Chiar i-a dat drumul, dar pesemne că Dumnezeu în mila lui cerească o făcu pe tanti Mia să prindă marginea balconului de la unu și căzu în ăla de la mezanin, parter cum îi spuneam noi necunoscînd neologismul.
– Să moară mama, dacă-i văzui țîțele, începu să-njure Piticu’.
– Las că e bun și curul la o adică, spuse flegmatic Radu și începu să hăhăie.
Tocmai atunci ieși din bloc tinerelul cu pricina așa cum l-a făcut mă-sa, mă rog, nu cu pula așa de mare, dar pe-acolo. O zbughi la fugă. Pesemne se ducea la șantier să facă rost de haine că nu putea defila așa prin cartier, deși unele vădane n-ar fi zis nu.

Reclame

5 gânduri despre &8222;FLOREASCA, PATRIA MEA&8221;

  1. UNiVERSiUM
    Nu, nu-i ideea mea deloc,
    de unde ai inventat-o Măsqăriciule Grum ?
    Fetească-mă TraMia PTea Rofleasca, ptiu Drace !
    La cozile ei infinite eu doar am să stau s-o trag nărăvaș REN
    ca pe-o caleașcă,
    c-am de ce,
    deși nu-s Moș Crăciun !

  2. iaca-ca-m perfecționat-o la strapontina patinuarului
    de pe-acolo cîndva
    și am mai trimis-o
    PLEOSC !
    Fără zăpadă artificială.
    Sper să nu fie cu supărare.

  3. Sclipicind cu ochii-nchiși
    O brăduț, brăduț !
    Pleoapa ei avea un fulg
    Drept pe pulpa-i subțîoară
    O brăduț, brăduț !
    Globulețe-avea doar două
    Lumînarea arde-ntre ele
    O brăduț, brăduț !
    Luasem foc și-o pîrjoleală
    Era nu doar,
    UniVersium’ntreg,
    O brăduț, brăduț !
    Cînd explozia din implozia-mi
    Biga banga o iubisem pe furat
    Ascuns,
    O brăduț, brăduț !
    Doar cu limba romanească
    Mai îmi îmi-și amintesc
    Singur printr-un unic vers
    Ștergînd bînd tot ce-era sămînță
    Și pe pleoape și pe globuri
    Și pe buzele-i fierbnți,
    O brăduț, brăduț !

  4. Tre’ sa recunosti ca telenovelele de cartier sunt cele mai palpitante, mai ales cind esti suficient de batrin incit sa ti le reamintesti cu un zimbet amar in coltul gurii.

  5. Pingback: FLOREASCA, PATRIA MEA — geaba, uhitto… blogdaproste… – „Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s