mama mea

mi-a zis că te-nveți și cu binele și cu răul dar pe rând că nu-ncap amîndouă în aceeași teacă

nu mi-a zis că ar exista mai binele sau mai răul dar am avut ‘jde ani să verific asta și am descoperit că mai binele e deseori mai răul deghizat într-o păpușă de carnaval văcsuită cu culori aprinse neadumbrite de negru sau nevăduvite de un alb luminos ca al razei de soare mângâind petalele orhideelor din a treia cameră dimineața după ce dau de mâncare pisicilor

cinstit să fiu m-am învățat mai bine cu răul de care mă-mpiedic una două fiindcă binele e prea puțin ca să-l descriu în cuvinte întregi cu subiect și predicat ca-ntr-o compunere de la bac unde ți se cere o grămadă de oarecele inefective așa că pe la mine nu veți găsi decât tristeți copleșitoare de nu mai ai chef să primești ilustrate cu poezii pe verso pe care să le ia din cutia poștală o nepoată de vreo doișpe ani care nu-i învățată să descopere minuni