las-o-n morții mă-sii de treabă

i-ai spus
și-ai plecat într-o amiază de martie când nu era frig dar nici cald
lăsând cartea pe care și-o dăduse pe noptieră lângă ochelarii primiți de la sor-ta
(cu care n-aveai să te mai întâlnești vreodată
de carte vorbesc)

ea te-a privit lung
ca pe o fluturare de mână când trenul pleacă din gară
a luat periuța de dinți și ceva bicarbonat într-un borcan unde fusese zacuscă
desigur spălat cu atenție de tine
și a-ntins-o

ți-a lăsat telefonul ei pe măsuța din sufragerie
ca să știi să n-o suni