despre însumi 1

despre însumi 1

1. ACEASTA NU ESTE O CARTE

de poezii sau cu poezii. aceasta este o carte cu texte[1] în care mă descriu clar, fără metafore inutile, fără a mă ascunde după deștul ciunt al jelaniilor, fără metafizici (pe care nici nu le-nțeleg), ci e doar locul unde desfac nesăbuita mea nereușită în a-mi păstra geometriile[2] (era să spun iubirile) care alunecă-n inexplicabile fâșii de noroi.

n-am pretenția că este literatură (nici măcar cântece folk cu care să câștig vreun premiu sătesc).

nu mai am demult nicio pretenție.

nici vreo închipuire.


[1] Atemporal, textul iese din el însuși (un sâmbure explodând din învelișul de tablă). Totul e să-i lași loc să-și fie, iar nu să-l îndeși în gură, în fața auditoriului, ca pe sarmale.

[2] Atunci cînd lucrurile par ordonate, stricto sensu, și poți să le numeri de la dreapta la stânga sau invers (cum ți-e voia sau alfabetul), totdeauna, dar totdeauna ceva îți scapă printre degetele logicii cu care te-ai dotat de la natură (de exemplu uiți să cumperi laptele pentru cafea și dimineața oftezi când o faci ca și cum universul ar fi de vină, iar lipsa ta de echilibru se dezvoltă-n ecuații despre implozii repetate).

Te gândești că înșiruirea asta de discuții aleatorii e mai dureroasă decît plimbarea de la bucătărie în balconul unde ți-ai aranjat biroul de lucru cu cărțile la care ții și ai fost singura plantă de care ești în stare să ai grijă, trecînd pe lîngă tine ca pe lângă un obiect (sau entitate mai bine spus) de care tot uit.