despre însumi 10

10. SĂ SIMȚI[1] CUVINTELE

cum se mișcă în frază fără să-ți fie frică de viermuiala lor sau cum stau suspendate-n dicționar (ca niște fâșii de carne puse la uscat pentru iarnă).

orice ai deforma, întinzând celuilalt obiectul cu apucături disperate (altele decât alea cu care a fost obișnuit), trebuie să pui alături (ca pe-o legătură de leuștean) mireasma cea nouă, iar nu zăngănitul dinților tăi din aur de trompetă. altfel pari doar și nu peste mult vei fi dat la o parte din drumuri, iar oamenii nu te vor mai întreba: ce mai faci?[2]


[1] Aș scrie o piesă de teatru despre tăcere cu foarte multe dialoguri lăsate de izbeliște și continuate în gînd, dar care să se-audă pe stradă.

[2] Iaca, bine!