acasă

vor fi lăsate gratiile le ferestre și albul

de ani de zile

nu am parcurs atîta drum

– Dezechipareaaaaaaaaaaa!

Urla sergentul Vasile, un tip masiv pe lîngă noi teriștii, inși de obicei tocilari, timizi și mai ales speriați de armata asta care semăna cu o pușcărie „în aer liber”.

mirosea a gloanțe

în cartierul blînd unde deocamdată locuiam

„Fiind băiet păduri cutreieram”

atunci cînd bei

fără margini

titlul e nimicul

NU, tu n-ai iubit niciodată.