tata doar fotografii

Posted on 08/09/2009 by Dan Iancu

coperta tdf - final Cartea poate fi comandata la mine prin e-mail: uhi4ge@rdslink.ro

     Pret: 21, 8 lei cu toate taxele incluse, inclusiv transport, inclusiv tva, inclusiv o gramadă de altele.

ieri cineva rîdea de mine pentru că i-am spus planul meu “utopic”. vînd această ediţie şi finanţez altă carte. o fi greu, o fi uşor, habar nu am. normal aşa este. anormal e că aud diverşi spunînd că “poezia nu se vinde” sau poezia e “citită doar de poeţi”. asta e cumva anormal. spun cumva ca să fiu politicos. anormal e că poeţii nu se pot întreţine din ceea ce scriu sau pentru că scriu. anormal e că în şcoală poezia e tratată ca o doctorie amară. învaţă pe dinafară i se urlă copilului. de ce? nimeni nu răspunde pentru că nici profesorii nu ştiu. după aia stăm ca proştii şi privim pe cîte unul care ţine minte siruri imense de nume, obiecte, numere. poezia e incarcată de formule. eminescu e poetul naţional, nichita e nepereche, bacovia are vocabularul cel mai mic, barbu e matematician, blaga e în spaşiul mioritic… cine mai are chef să descopere corola de minuni dintr-o poezie? în cadrul atîtor revoluţii în educaţie mai nimeni. cine mai are grija poeziei? aproape nimeni. de ce? nu ştiu.

eu citesc poezie. voi?

p.s. a se vedea aici.

Completat sub: r life | Tagged: ,

« »

13 Răspunsuri

  1. ionut, pe septembrie 8th, 2009 la 10:23 am cică:

    C.BAUDELAIRE a scris in,,ALBATROSUL”
    Poetul e asemeni cu printul vastei zari
    Ce rade de sageata si prin furtuni alearga.
    Jos pe pamant,printre batjocori si ocari
    Aripile-i imense l’impiedica sa mearga.

  2. bianca marcovici, pe septembrie 8th, 2009 la 9:15 pm cică:

    la o aniversare, poetul Dan Iancu, de Bianca MARCOVICI

    (Material propus pentru publicare la data de: 5-02-2007)
    http://www.romanialibera.com

    DAN IANCU
    O piatră de spus
    Editura Vinea, 2004

    note de lectură

    “cînd doar am să-ţi tac,
    precum veioza cu sticlă mată,
    desprins de lumină, să nu bagi de
    seamă cum trece timpul, să nu-l
    numeri, să nu-l presari în toată
    camera ca pe nisipul violet din
    acvariu. doar să tac.
    după care nu va mai fi loc să-ţi
    înşiri aşteptarea peste fotografii
    aproape alb negru. poate eu
    înfloresc şi tu nu ştii.”

    După alte două apariţii editoriale “Despre înţeles”, editura Cartea Românească-1997
    şi bostonmylove, editura Eminescu-2002, Dan Iancu a recuperat o viaţă de om, debutând târziu dar la timp, cum se spune, o piatră de spus, grea, care-ţi simplifică rolul poeziei în viaţa uni poet, adevărata dragoste târzie dar, scrisă în puţine cuvinte, aşezate în pagină ca un medalion de valoare, a unei femei pe care o porţi în inimă în fiece clipă a respiraţiei sau cifru numerotat al apei sub semnul Dragonului:

    “e uşor să răneşti cu apă, dar
    rănile se vindecă mai greu. ca şi cum sîngele ar albi vederea. ca şi
    cum rănile ar fi nişte guri însetate.
    ca şi cum apa” (4.o1)
    Cartea îi este dedicată Elenei:
    “ai să înveţi că vorbele mele au trup întotdeauna şi mai ales gesturi”
    Iar toate poemele dezvoltă un haiku aşezat sub formă de motto, ca un răspuns sau ca o posibilă explicare a unui dialog, în fapt cu sine, cu dicţie, să zicem cu literă diferită:

    “coapsa fierbinte
    miros adînc de lac
    pietre privind mirate”

    *
    azi noapte, cînd făceam dra-
    goste şi mă mîngîiai ca pe un
    fruct. mă minunam de tandreţea
    ochilor tăi. mă luam cu privirea ta
    într-o capsulă de mătase atăt de închisă la vremuri.” (3.12)

    Urmărind evoluţia acestui poet atît de modest cu o poezie atît de profundă , sensuri largi pînă la chirurgia neermetică a cuvîntului, nesuperficial şi cu valenţe de durată, l-am descoperit în revista Online, cu un jurnal dedicat amintirii tatalui său, “tata doar fotografii” (15) :
    http://www.aol.ro

    “nu se poate nimic
    nici amintirile nu se iţesc în ghiveci
    doar înţelegerea e mai grea
    rugoasă de cum creşte aiurea
    peste întîmplătoarele obiecte
    altădată lipsite de legături
    aşa cum ne eram
    nu mai ţin minte cum a fost la zece, dar nici la douăzeci şi nici la treizeci, iar la patruzeci eram departe. mîine un cinzeci imposibil sau corect ar fi ireconciliabil. aritmetica zecimală e limpede şi fără emoţii. graniţe puse cu mîna fără genetică.
    cum ar fi mîine să te scot de acolo
    recitînd poezii?”

    Lui Dan Iancu, poetul,”jumătate de Zeu” care a trecut pragul anilor 50 de curînd, îi doresc, la o aniversare rotundă să scrie ca şi pînă acum!
    Nu sunt critic literar , doar o admiratoare!Dacă poeţii se recunosc între ei , restul nu mai contează!

    Bianca Marcovici

  3. currandera, pe septembrie 9th, 2009 la 1:30 am cică:

    Plecaciune, Bianca, multumesc pentru cuvinte drepte despre una dintre putinele valori pe care limba romana le dezvolta chiar acum, in vreme ce noi traim, nu illo tempore.

  4. Dan Iancu, pe septembrie 9th, 2009 la 6:12 am cică:

    o sa ma ascund…

  5. razvanserbu, pe septembrie 9th, 2009 la 11:08 am cică:

    La poezie nu ma bag… dar oricum, bafta :D

  6. bianca marcovici, pe septembrie 10th, 2009 la 10:33 pm cică:

    SHANA TOVA!
    levana
    eu is ascunsa deja…
    ce e mai sus e din 2007

  9. Editorii IT şi cărţile lor » Alex Rădescu, pe septembrie 24th, 2009 la 11:37 pm cică:

    [...] Noutăţi de pe frontul literaro-educaţional al presei IT&C. Avem mai întâi al treilea volum de poezie al lui Dan Iancu: Tata doar fotografii. [...]

  10. e cald « Ospătăria lu' Iancu, pe octombrie 27th, 2009 la 1:27 pm cică:

    [...] O las să nu mai ştie de ea. Sună la uşă. Paul.- Excelentă! – Neaţă, ce excelentă? – Cartea. – Mulţam. Şi mie îmi place. Paul intră şi se aşează pe un taburet în bucătărie. Scoate [...]

  11. Dacia Literara, septembrie, 2009, pe octombrie 31st, 2009 la 12:22 am cică:

    N-am primit cartea cu toate ca ai promis!
    La multi ani pentru 3 noembrie, sa fii un scorpion cu calitati curative.
    levana

  12. wxwx, pe noiembrie 18th, 2009 la 7:07 pm cică:

    o veste:
    A murit Adrian Boldan (z”l)
    levana

Lasă un Răspuns