și un zid

proaspăt vopsit are memorie

mirosul orașului
vîntul moale al dimineții
roua
lumina amurgului încălzindu-l
trecătorii plimbîndu-și umbrele
pe obrazul său alb
copii cu scrisul lor apăsat
spatele cerșetorilor

rîsul frumoaselor îndrăgostite

dar mai ales mîinile care-au mîngîiat tencuiala

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.