prietenii mei

s-au așezat la casa lor și le merge atît de bine încît nu mai îndrăznesc să-mi desfășor rănile în fața lor. eu doar am reușit să-mi iau un televizor ca să văd chipurile tale defilînd pe ecranul cît casa și să-mi beau calm vodca proaspătă din congelator. m-a-ntrebat cineva dacă asta e cumva proză poetică și i-am spus că nu e doar un text nereușit despre interacțiunea mea cu ceea ce voi numiți viață sau parcurs sau orice vă vine prin minte în timpul în care-mi scurg pe pereți visele.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.